miercuri, 19 ianuarie 2011

In pasi de... vals


Uneori trec nepăsătoare si in fiecare moment al vietii dau vina pe timp, timpul infinit, inexistent, care e finit doar in viziunea omului... Sunt teleghidata in gandire si miscari intr-o realitate plina de otrava, care ma stoarce de energie . Toate sunt anapoda, norocul e hazard, viata intamplare, fericirea nu este o alegere ci o încrucişare de mai multe ingrediente.Valoarea timpului este mai presus de orice. Nu am timp de pierdut, am doar câteva zile de probă și aceasta proba este chiar viata mea. În cursa timpului se agață sufletul meu... haotic... de ar fi să număr clipele, să imprasii cutia cu amintiri, as fi străina de mine însămi. Cred că ma doare trecerea nemiloasă a timpului ...dar de fapt ... ma doare eternitatea ce zace dincolo de ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu